16 octombrie 2025, Chișinău - Ziua Mondială a Alimentației din acest an marchează 80 de ani de la înființarea Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), al cărei mandat, încă de la început, a fost acela de a garanta eliberarea umanității de sub povara lipsurilor.

Astăzi, aproximativ 8,2% dintre oameni se confruntă cu subnutriție cronică. Prin comparație, în 1946, aproximativ două treimi din populația globală trăia în zone cu o aprovizionare alimentară inadecvată, potrivit primului Raport Mondial al Alimentației realizat de FAO în primele sale luni de activitate. Mai mult, în 2025, chiar și cu o populație de peste trei ori mai mare, la nivel global, se generează calorii mai mult decât suficiente pentru a-i hrăni pe toți.

În timp ce marcăm această zi și reflectăm asupra provocărilor din trecut, prezent și viitor, îmi amintesc de una din concluziile primului raport mondial privind alimentația și anume: „Alegerea este între a merge înainte și a merge înapoi.”

FAO și statele sale membre au realizat progrese semnificative: eliminarea virusului pestei bovine, stabilirea standardelor de siguranță alimentară Codex Alimentarius, aproape triplarea randamentelor globale la orez de la înființarea Comisiei Internaționale pentru Orez la sfârșitul anilor 1940, negocierea de tratate internaționale privind practicile de pescuit și resursele genetice, crearea de scheme de monitorizare și avertizare timpurie pentru a atenua riscul răspândire a dăunătorilor și bolilor la plante și animale, stabilirea și găzduirea Sistemului de Informații al Pieței Agricole pentru a sprijini comerțul și dezvoltarea de ghiduri alimentare pentru a aborda nu doar întârzierile de creștere, ci și tendința tot mai răspândită la nivel mondial a supraponderalității.

Când au început invaziile de lăcuste deșertice în 2019 – care au coincis cu apogeul pandemiei de COVID-19 – au fost mobilizate 231 de milioane de dolari pentru a atenua o criză care, în cele din urmă, a economisit pierderi de 1,77 miliarde de dolari și a asigurat hrană pentru peste 40 de milioane de oameni din 10 țări.

Meritul pentru astfel de realizări revine, pe bună dreptate, statelor noastre membre care au susținut cu tărie ideea că o lume fără foamete este o lume mai bună pentru toți, bogați sau săraci, de la nord sau sud. Aceste succese și altele arată ce este posibil atunci când națiunile își pun în comun cunoștințele și resursele, când există voință politică și când se stabilesc parteneriate eficiente.

Menținerea spiritului de cooperare care a existat pe parcursul ultimilor 80 de ani, devine o sarcină tot mai stringentă; sistemele agroalimentare globale sunt astăzi interconectate ca niciodată: mai mult de o cincime din totalul caloriilor sunt consumate în afara țării de producție. În același timp, amenințările la adresa acestor sisteme agroalimentare, cauzate de șocurile climatice, dăunători și boli, recesiunea economică sau consecințele conflictelor, nu cunosc granițe și pot anula progresele obținute de-a lungul anilor în lupta împotriva foametei și malnutriției. Răspândirea gripei aviare înalt patogene, a omizii defoliatoare și a lăcustelor demonstrează astăzi că nici un stat nu poate combate singur astfel de amenințări transfrontaliere.

Trebuie să ne asigurăm că cei peste un miliard de oameni care lucrează în sistemele agroalimentare care ne hrănesc pe toți au reziliența necesară pentru a rezista și a depăși riscurile cu care se confruntă constant.

Avem tehnologii, mecanisme financiare testate, precum și politici favorabile, cunoștințele și capacitatea de a atinge rapid obiectivul de eradicare a foametei. Asigurarea accesului la piețe este un factor-cheie atât pentru reducerea gradului de inegalitate care subminează reziliența la șocuri externe, cât și pentru garantarea disponibilității alimentelor acolo unde sunt necesare. Participarea deplină la relațiile de piață înseamnă acces la semințe rezistente la secetă, norme durabile în domeniul pescuitului și silviculturii, standarde fitosanitare armonizate, tehnologii digitale, instrumente inovatoare de gestionare a resurselor și sisteme de avertizare timpurie.

Avem un cadru stabilit pentru a extinde și a accelera îndeplinirea obiectivelor noastre. Inițiativa FAO „Mână în Mână” identifică și prioritizează oportunitățile de investiții acolo unde sărăcia și foametea sunt cel mai răspândite, iar potențialul agricol este cel mai ridicat. Inițiativa FAO „O Țară, Un Produs Prioritar” sprijină produsele agricole naționale unice pentru a crea sisteme agroalimentare durabile și prosperitate rurală. Programul de Cooperare Sud-Sud și Cooperare Triunghiulară recunoaște că multe state în curs de dezvoltare au devenit actori majori în dezvoltarea globală și guvernanța economică și sprijină investițiile și parteneriatele. Inițiativa „Sate Digitale” își propune să faciliteze accesul fermierilor din întreaga lume la utilizarea tehnologiilor digitale, extinzând astfel oportunitățile de comerț electronic și reducând decalajul digital. Iar Alianța Globală G20 Împotriva Foametei și Sărăciei unește statele și partenerii pentru a mobiliza investiții în vederea eradicării foametei și reducerii sărăciei la nivel mondial. Aceste instrumente și multe altele funcționează atunci când sunt implementate eficient și eficace și funcționează și mai bine atunci când sunt aplicate în mod consecvent și coerent.

La FAO, canalizăm această viziune prin cele Patru Priorități: O Producție Mai Bună, astfel încât fermierii să poată produce mai mult cu mai puține resurse; O Nutriție Mai Bună, deoarece calitatea contează la fel de mult ca și cantitatea; Un Mediu Mai Bun, pentru a susține ecosistemele sănătoase și beneficiile lor multiple; și O Viață Mai Bună pentru toți, astfel încât comunitățile rurale să își poată păstra demnitatea și extinde oportunitățile. Împreună, cele Patru Priorități fac posibil ca nimeni să nu fie lăsat în urmă.

Dacă alegem să nu urmărim aceste obiective, vom merge înapoi. După optzeci de ani, foametea este încă prezentă, dar nu este inevitabilă. Cu un scop comun, putem – și trebuie – să mergem înainte. Prin colaborare continuă, putem finaliza sarcina de a pune capăt foametei. Pentru un viitor mai bun, cu securitate alimentară pentru toți.